Muzeul de istorie naturală

ANUNȚ IMPORTANT
Începând cu luna mai 2013, Muzeul de Istorie Naturală este închis pentru public pe perioadă nedeterminată.
Clădirea urmează să intre în expertiză tehnică pentru consolidare.

Adresa: Bd. Independentei nr.16, Iasi 6600, Romania Tel. 40 232 201339 e-mail: grigore@uaic.ro
         Pagina gazduita de Facultatea de Biologie Iasi

Prezentare

Muzeul de Istorie Naturala din Iasi a fost înfiintat la data de 4 februarie 1834, din initiativa unui grup restrâns de membri ai Societatii de Medici si Naturalisti din Iasi, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturza si Costachi Negri. Este primul muzeu de acest gen înfiintat în Principatele Române si, ca institutie culturala, avea drept scop sa prezinte publicului din Iasi „bogatiile pamântene si subpamântene ale Moldovei, precum si curiozitati din alte parti ale lumii”.

Solemnitatea inaugurarii Muzeului a avut loc duminica, la casa Bals, de pe ulita Podu Verde, azi bulevardul Copou. În aceasta casa Muzeul a functionat pâna în anul 1838, când s-a mutat în Sala mare de la Academia Mihaileana.

În anul 1840 s-a cumparat pentru Muzeu casa vornicului Costachi Sturza, de pe ulita Hagioaiei, azi bulevardul Independentei, nr. 16, cladire în care Muzeul, împreuna cu Societatea, îsi desfasoara activitatea si în prezent. În articolul 5 din Proiectul de cumparare al casei se mentioneaza:

„Cumpararea acestei case este destinata special pentru Cabinetul de Istorie Naturala sau Muzeu, fiind facuta într-un scop al binelui public”.

Cladirea, cunoscuta si sub denumirea de casa Roset, a fost construita la finele secolului XVIII, în stil neoclasic, cu bolta pentru trasuri, fiind astazi unul din putinele monumente arhitectonice ale Iasului cu o structura a parterului de bolti pe arce.

Pentru a face fata nevoilor crescânde ale Muzeului „Departamentul din launtru”, prin porunca 11 599 din 16 april 1844, aproba ca locul viran de la est de Muzeu sa fie amenajat într-o piata publica pentru desfacerea produselor agricole: fân, faina, miere, vin, lemne de foc, cherestea, etc… Producatorii plateau o taxa de care beneficiau Societatea si Muzeul. Piata publica a fost desfiintata în anul 1872, când, din initiativa lui Grigore Cobalcescu si Anastasie Fatu, locul se îngradeste si se organizeaza o mica Gradina Botanica în care Dimitrie Brândza, conservatorul Muzeului din acea vreme, planteaza diferiti arbori, printre care cei doi stejari seculari, declarati în 1973, Monumente ale Naturii.

Muzeul pastreaza în colectiile sale piese donate la inceputul secolului XIX de catre mitropolitul Veniamin Costachi (o colectie de oase de mamut si rinocer paros, gasite agatate drept contra greutate la cumpana unei fântâni din Râsca, tinutul Falticenilor), domnitorul Mihail Sturza (elefantul indian Gaba, achizitionat contra sumei de 135 de galbeni), Iacob Cihac, aga Alecu Bals, Gheorghe Asachi si altii.

Chiar de la înfiintare Muzeul a jucat un rol didactic deosebit de important deoarece colectiile sale erau folosite ca material didactic la lectiile de istorie naturala de la Academia Mihaileana. Începând cu data de 11 martie 1834 dr. Iacob Cihac a tinut în cadrul Muzeului conferinte publice, tiparite în anul 1837, in primul Manual de istorie naturala în limba româna, editat la Institutul Albinei din Iasi. Acest manual, împreuna cu alte tiparituri ulterioare, a contribuit la formarea terminologiei de specialitate în limba româna. Tot din aceasta perioada dateaza primul herbar al Muzeului, constituit dintr-o colectie de 2844 de plante colectate în anul 1835 de botanistul Iulius Edel si farmacistul Iosef Szabo pe parcursul unei expeditii în zona Moldovei.

Cabinetul de Istorie Naturala devine cunoscut marelui public si prin faptul ca, în una din salile lui, deputatii din Partida Nationala, în noaptea de 3/15 ianuarie 1859, au hotarât candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei.

În sala declarata ulterior “Monument Istoric”, printre cei 30 de deputati se aflau cei mai înflacarati patrioti pentru unirea Tarilor Române ca: Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Constantin Rolla, Nicolae Docan, Anastasie Panu, Petru Cazimir, Petru Mavrogheni, Dumitru Miclescu, Constantin Roset Tetcanu, Nicolae Sutu s.a.

 Cea mai completa relatare a evenimentului din noaptea de 3/15 ianuarie 1859 ne-a lasat-o Vasile Alecsandri într-o scrisoare catre fratele sau, Iancu Alecsandri, unde subliniaza printre altele, ca “noua, celor adunati aici ni se dadu numele de Gruparea de la elefant”.

Sala expune, alaturi de obiecte si mobilier cu valoare istorica, portretele celor care au înfiintat Muzeul si Societatea, a personalitatilor care au activat la Muzeu de-a lungul timpului: Iacob Cihac, Grigore Cobalcescu, Anastasie Fatu, Petru Poni, Ioan Borcea, Nicolae Leon, Constantin Motas, Neculai Macarovici, Constantin Visarion Mândru s.a.

Prin refacerea lui, dupa pierderile suferite în timpul celui de-al doilea razboi mondial, si ulterior, sub îndrumarea Universitatii “Al.I.Cuza” muzeul a devenit o institutie culturala de înalt nivel stiintific, contribuind activ la desfasurarea procesului de învatamânt biologic de toate gradele. În prezent colectiile Muzeului numara peste 300 000 exemplare, cele mai valoroase fiind colectiile de Insecte, Moluste, Amfibieni, Reptile, Pasari, Minerale si Plante.

Pentru publicul iesean, pentru elevi si studenti, Muzeul de Istorie Naturala din Iasi este un excelent loc de recreere si un spatiu de învatamânt. Colectiile sale stiintifice, biblioteca si laboratoarele sale se constituie într-o utila baza de studiu pentru toti cercetatorii din tara. Amplasat într-o oaza de verdeata si liniste Muzeul va ofera prilejul de a va îmbogati sufletul si de a participa la cunoasterea si protejarea lumii vii.

Colectii

În 1840, momentul mutarii în cladirea actuala, patrimoniul muzeal consta în: 1500 minerale, 2844 de plante, 3000 de moluste si insecte, 795 vertebrate, 92 schelete.

Cea mai veche piesa din colectia muzeului este elefantul indian, care a fost cumparat în anul 1835 de domnitorul Grigore Mihail Sturza, contra sumei de de 135 de galbeni, de la circul Luzzatto si adus la palat, fiind ulterior donat Muzeului. Scheletul a fost pregatit de preparatorul Wilhelm Fleck si, abia dupa 25 de ani, Mathias Kieser din Aschaffenburg (Bavaria) a naturalizat pielea care se uscase asa de tare încât a trebuit îmuiata timp de 6 luni într-un bazin cu apa.

 În anul 2000 inventarul Muzeului numara peste 350 000 piese, dintre care 3 500 piese de patrimoniu 5 290 expuse, si celelalte în depozit.
      Colectia de Moluste cuprinde aproape toate speciile de Lamelibranchiate si Gasteropode din fauna României. Colectia de Arahnidae (paianjeni) este una din cele mai mari din tara; ea cuprinde exemplare din toata partea de est a tarii (Dobrogea, Moldova si Bucovina).

Dintre insecte, cele mai mari colectii sunt de Orthoptere, Odonate, Coleoptere, Lepidoptere si Neuroptere. Coleopterele numara peste 50 000 de exemplare si familiile cele mai bine reprezentate sunt: Staphylinidae, Meloidae, Cerambicidae si Scarabeidae.
      Colectia de vertebrate: pesti, amfibieni, reptile, pasari si mamifere, numara peste 14 000 de exemplare continând aproape toate speciile existente la noi în tara si formând astfel una din cele mai bogate colectii din muzeele noastre.

Un interes deosebit îl prezinta colectiile de cuiburi si oua.
      Colectia de paleontologie numara peste 10 000 de exemplare iar cea de minerale peste 2 900 de esantioane.
       Plantele sunt aranjate în herbarii cu specii din toata tara, colectate de-a lungul a 150 de ani iar colectia de licheni este una din cele mai mari din Europa.

Activitate

Noi creaţii expoziţionale la Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi

PTERYGOTUS

Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi expune replica în mărime naturală de Pterygotus – una dintre cele mai mari specii de artropode din toate timpurile, care a trăit acum peste 400 de milioane de ani. Piesa a fost realizată, în conformitate cu datele ştiinţifice disponibile până în prezent, de Ion Cojocaru, biolog, şi Alexandru Buzurin, conservator muzeal, în anii 2013-2014, în atelierul Muzeului de Istorie Naturală din Iaşi, Scopul acestei realizări a fost acela de a prezenta publicului o verigă remarcabilă din impetuoasa evoluţie a artropodelor, nevertebrate din care fac parte scorpionii, păianjenii libelulele, gândacii, albinele, fluturii etc., când acestea au putut ajunge la dimensiuni mult mai mari faţă de cele din zilele noastre.

Denumire taxonomică: Pterygotus anglicus Agassiz, 1844 Timp geologic: Silurian – Devonian mediu. Distribuţie geografică: Scoţia & Canada. Clasificare: Încrengătura Arthropoda, Clasa Merostomata, Ordinul Eurypterida, Familia Pterygotidae.

Speciile genului Pterygotus aveau dimensiuni cuprinse între 1,6 – 2 metri lungime sau chiar mai mult. Corpul lor este diferenţiat în două regiuni: partea anterioară, prosoma (un fel de cefalotorace), relativ mică, de formă subtrapezoidală, prevăzută cu 6 perechi de apendici, şi opistosoma (abdomen), alcătuită din 12 segmente plus un telson lăţit ce ajuta la înot. Prosoma prezintă dorsal, antero-lateral, 2 ochi compuşi, mari, iar median 2 oceli. Apendicii prosomei sunt: o pereche de chelicere, 4 perechi de picioare şi o pereche de palete înotătoare. Remarcabile sunt chelicerele, prima pereche de apendici, situaţi înaintea gurii, foarte dezvoltate, terminate cu cleşti prevăzuţi cu dinţi pentru reţinerea prăzii. Opistosoma prezenta branhii pe partea ventrală a primelor şase segmente.

Pterygotus ducea viaţă marină, în zona litorală şi probabil pătrundea şi în apele continentale. Paletele înotătoare şi telsonul lăţit sugerează că era un bun înotător. Era un animal carnivor, prindea prada (trilobiţi, moluşte, mici peşti) cu ajutorul chelicerelor. Prada era sfărâmată cu ajutorul dinţilor situaţi pe coxele apendicilor prosomei. Dispariţia acestor mari artropode pe parcursul Erei Paleozoice este pusă pe seama apariţiei peştilor placodermi şi a peştilor osoşi de talie mare. Fosile de Pterygotidae, numite şi gigantostracei, au fost găsite pe toate continentele, cu excepţia Antarcticii.

Reconstituirea în mărime naturală a exponatului de Pterygotus a fost realizată de Ion Cojocaru şi Alexandru Buzurin în ani 2013-2014 în atelierul Muzeului de Istorie Naturală din Iași.

KELENKEN

Kelenken

La Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi este expusă, începând din luna octombrie 2012, reconstituirea în mărime naturală a uneia dintre celei mai mari păsări cunoscute din toate timpurile – Kelenken. Exponatul a fost reconstituit în atelierul muzeului de Ion Cojocaru, biolog, şi Alexandru Buzurin, conservator muzeal, în anii 2010-2012.

Denumire taxonomică: Kelenken guillermoi Bertelli et al., 2007 Timp geologic: Miocen mediu. Distribuţie geografică: America de Sud (Argentina). Clasificare: Ordinul Gruiformes, Familia Phorusrhacidae.

Kelenken aparţine unui gen dispărut de păsări nezburătoare gigantice din familia Phorusrhacidae sau „păsări ale terorii”, care au trăit în Argentina în Miocenul mediu, acum circa 15 milioane de ani. Resturile fosile constau într-un craniu aproape complet, tarsometatars şi oase ale degetelor de la picioare. Craniul de 71 cm lungime, incluzând şi ciocul de 45,7 cm, este cel mai mare dintre craniile cunoscute de păsări; tarsometatarsul măsoară 45 cm lungime. Primele resturi fosile de Kelenken au fost descoperite în 1999 de Guillermo Oscar Aguirrezabala în satul Comallo (Patagonia – Argentina). Ele sunt păstrate într-un muzeu de istorie naturală din oraşul San Carlos de Bariloche, dar abia după mai mulţi ani s-a realizat că ele aparţin un gen nou de păsări. Noul gen – Kelenken – a fost numit după un zeu din mitologia locală, iar numele speciei s-a dat în onoarea celui care a făcut descoperirea. Aceste păsări puteau ajunge la înălţimi de 2,30 – 3,0 metri şi o greutate de circa 230 kg. Erau păsări carnivore, putând ataca animale mari, de mărimea unui cal. Ciocul, puternic, prezintă adaptări la zdrobitul oaselor.

Kelenken guillermoi – reconstituire în mărime naturală. Muzeul de Istorie Naturală, Iaşi.
Realizatori: I. Cojocaru şi Al. Buzurin, Muzeul de Istorie Naturală, Iaşi, 2010-1012.

TYRANNOSAURUS

Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi prezintă publicului, începând cu anul 2008, un nou exponat – replica la scara de 1: 4,5 a unui dinozaur, Tyrannosaurus rex, realizată de Ion Cojocaru (biolog) şi Alexandru Buzurin (conservator muzeal). Acest exponat, unic în cadrul muzeelor de istorie naturală din ţară, conferă vizitatorului o imagine despre lumea animală de acum 68-65 de milioane de ani, dominată de reptilele gigantice.

Denumire taxonomică: Tyrannosaurus rex Osborn, 1905 Timp geologic: Cretacic superior – Maastrichtian (acum 68-65 milioane de ani) Distribuţie geografică: America de Nord Clasificare: Supraordinul Dinosauria, Ordinul Saurischia, Subordinul Theropoda, Familia Tyrannosauridae.

Tyrannosaurus a fost unul dintre ei mai mari prădători de uscat din toate timpurile, având o lungime de 13-14 m şi o greutate estimată la 5-7 tone. Prada sa era reprezentată, în general, de dinozauri erbivori precum „dinozaurii cu cioc de raţă” (Hadrosauridae). Tyrannosaurus a dispărut în timpul marii extincţii de acum 65 de milioane de ani, provocată, după câte se ştie, de coliziunea Terrei cu un asteroid de circa 10 km diametru, care a lovit actualul Golf Mexic (Peninsula Yucatan). Acest dinozaur a devenit foarte popular, mai ales după difuzarea internaţională a cunoscutului film artistic al lui Steven Spielberg, Jurassic Park (1993) sau a unor documentare ştiinţifice produse de BBC, precum Walking with Dinosaurs (Tim Haines & Jasper James, 1999) şi altele.

Istorie Naturală, Iaşi.
Realizatori: I. Cojocaru şi Al. Buzurin, Muzeul de Istorie Naturală, Iaşi, 2008

Tyrannosaurus – imagini din expoziția permanentă și etape de lucru în atelierul muzeului.

Expoziţie omagială Charles Darwin

În anul 2009 se împlinesc 200 de ani de la naşterea lui Charles Darwin (1809) şi 150 de ani de la publicarea lucrării sale capitale „Originea speciilor” (1859). Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi a organizat, cu prilejul Anului Internaţional Darwin, o expoziţie comemorativă pentru amintirea şi preţuirea marelui naturalist. Expoziţia cuprinde un portret-basorelief al marelui savant (realizator: Al. Buzurin), explicaţii privind semnificaţia operei sale ştiinţifice, imagini reprezentative (fotografie-portret, pagini de manuscris, traseul călătoriei în jurul lumii, cabinetul de lucru, casa unde a locuit, fosile descoperite), precum şi principalele sale lucrări traduse în limba română sau lucrări biografice.

Expoziţia omagială „Charles Darwin” la Muzeul de Istorie Naturală Iaşi

Programe speciale de instruire

Muzeul oferă programe speciale de instruire, în colaborare cu instituţii de învaţământ de diverse grade. Acestea au la bază programa şcolară de nivel gimnazial şi liceal şi include lucrări practice de zoologie, dăunători agricoli, biogeografie, biodiversitate, protecţia naturii etc., ce se predau la nivel universitar; baza acestor activităţi educative o constituie temele de zoologie si ecologie.
Ştiinţele vieţii tind să ocupe un loc din ce în ce mai important în preocupările omenirii. Aceste ştiinţe sunt cele care pot oferi răspunsuri la întrebările fundamentale de astazi: supravieţuirea speciei umane într-un mediu tot mai deteriorat, găsirea unor remedii pentru bolile grave ale epocii, rezolvarea crizei de apă curată şi proteine cu care se confruntă mai mult de jumatate din populaţia omenirii. Ca urmare, deşi în programele de studii din România ştiinţele biologice nu sunt încă suficient de bine reprezentate, ele pot fi completate prin informaţii obţinute în afara sălii de clasă. Muzeul nostru oferă o bază didactică de valoare excepţională pentru studiul zoologiei, geologiei, paleontologiei, botanicii şi ecologiei.

Personal

Sponsori

Finantarea muzeului a cunoscut de-a lungul zbuciumatei sale istorii atât perioade de luminoasa prosperitate cât si perioade negre de austeritate.
      Astfel, prin porunca nr. 11 599 din 16-06-1844 „Departamentul din Launtru” aproba ca locul viran ce aprtinea muzeului sa fie utilizat ca piata publica pentru produse agricole. Taxele ce le plateau producatorii fiind utilizate pentru finantarea cheltuielilor Muzeului.

 În anul 1872, când terenul pietii a fost transformat în prima Gradina Botanica a Iasului de catre Dimitrie Brândza, Muzeul era deja subventionat în întregime din Vistieria Statului.

În afara sumelor asigurate din bugetul statului si ale veniturilor proprii din taxe Muzeul a beneficiat în permanenta de donatii ale unor personalitati si institutii, ce au înteles ca progresul cultural si economic al unei natiunii este dependent si firesc exprimat prin modul în care functioneaza institutiile de educatie si cultura.
      Dintre acesti oameni de aleasa simtire si cultura pastram vii numele primilor sponsori ai Muzeului, cu totii personalitati de marca ale culturii si istoriei nationale.

În ultimii ani alti entuziasti oameni de suflet au sustinut muzeul în execitarea misiunii sale educative, completând resursele, adesea insuficiente, ale celei mai vechi institutii de cultura din Moldova.
      Numele lor, înscrise în „Cartea de Onoare” a Muzeului, vor fi amintite cu recunstinta de lungul sir al generatiilor ce vor beneficia în continuare de serviciile Muzeului de Istorie Naturala din Iasi.